Parlamentul European se confruntă cu riscul de a avea o influență redusă asupra modului în care fondurile europene sunt direcționate către anumite priorități. Această problemă este analizată de economistul Zsolt Darvas într-o lucrare publicată la 2 noiembrie, care examinează reforma bugetară pentru perioada 2028–2034. Reforma propusă ar putea reuni finanțări importante în planuri naționale și regionale negociate direct între guverne și Comisie.
Comisia propune consolidarea finanțărilor pentru coeziune, agricultură, pescuit și alte politici într-un fond unic, bazat pe planuri naționale și regionale. Această simplificare vizează o coordonare mai bună a investițiilor și capacitatea de a adapta finanțarea unor nevoi care traversează mai multe domenii. Totuși, reunirea programelor ar putea muta deciziile importante din etapa legislativă direct în negocierile pentru planuri, slăbind controlul Parlamentului asupra priorităților efective.
Pentru a contracara acest fenomen, Zsolt Darvas recomandă ca eurodeputații să poată examina distribuția banilor în toate cele 27 de planuri înainte de aprobarea lor de către Consiliu. Autorul propune ca Parlamentul să primească informații despre jaloane, ținte și valori ale plăților, având posibilitatea de a emite avize. Deși aceste avize nu ar fi obligatorii, Comisia ar trebui obligată să explice modul în care a luat în considerare observațiile eurodeputaților.
O altă propunere centrală vizează crearea unui grup independent de evaluare, selectat competitiv și separat de autoritățile de administrare națională. Acest grup ar analiza conceperea măsurilor, implementarea și rezultatele, completând activitatea Curții de Conturi Europene, care își păstrează rolul de audit extern. Acest mecanism de control ar trebui să asigure transparența proceselor și să permită o monitorizare reală a eficienței utilizării banilor europeni.
În ceea ce privește flexibilitatea, propunerea Comisiei prevede o rezervă de 25%, calculată cu excluderea anumitor intervenții, precum cele agricole. Din această rezervă, o cincime ar putea fi solicitată pentru crize începând cu anul 2031, trei cincimi fiind programate pentru revizuirea de la jumătatea perioadei, iar restul pentru alte situații excepționale. Zsolt Darvas sugerează ca reprogramările majore de fonduri să fie aprobate prin procedura bugetară anuală, nu prin simple ajustări tehnice.
Experiența anterioară cu Mecanismul de redresare și reziliență a evidențiat dificultăți în monitorizarea rezultatelor concrete. Curtea de Conturi Europeană a constatat că acest mecanism măsoară în principal progresul implementării, oferind informații limitate despre eficiența reală a investițiilor. Îndeplinirea unui jalon administrativ nu demonstrează automat că banii au produs efectul economic urmărit, o problemă pe care noile structuri de control ar trebui să o rezolve.
