Dependența ridicată a Uniunii Europene de energia importată, în special petrolul și gazele naturale, a trecut de la o problemă de competitivitate economică la o chestiune gravă de securitate. Autoritățile europene monitorizează cu îngrijorare declinul capacităților de rafinare, într-un context în care criza energetică globală a intrat într-o fază cronică. Această situație pune sub semnul întrebării stabilitatea continentului în cazul unor escaladări geopolitice care ar putea bloca fluxurile de combustibili esențiali.
Comisarul european pentru energie, Dan Joergensen, a subliniat necesitatea de a contracara tendința de scădere a capacității de procesare pentru a asigura o infrastructură adecvată și flexibilă. În ultimele două decenii, aproximativ 25% din rafinăriile de petrol din UE și-au închis activitatea, ceea ce a dus la o reducere de 10% a capacității totale de procesare. Acest declin este alimentat de costurile certificatelor de emisii (ETS), de reglementările de mediu și de prețurile ridicate la energie, care fac rafinăriile europene necompetitive față de cele din Asia sau Orientul Mijlociu.
Problema este considerată un „semnal de alarmă” și de către comisarul pentru apărare, Andrius Kubilius, având în vedere rolul critic al motorinei și al kerosenului. Motorina este vitală pentru agricultură, transportul greu și industrie, în timp ce kerosenul este indispensabil pentru aviație și pentru mobilitatea militară a NATO. Estimările indică faptul că piețele de motorină vor rămâne tensionate până în anul 2027, ceea ce amplifică vulnerabilitatea Europei în fața furnizorilor externi de combustibili rafinați.
Datele Eurostat evidențiază o degradare structurală, rata generală de dependență de importurile energetice ale UE atingând 57,3% în 2024. Dependența de petrol este extrem de ridicată, la un nivel de 96,6%, cu furnizori principali precum Statele Unite, Norvegia, Kazahstan și Arabia Saudită. În ceea ce privește gazul natural, rata de dependență a fost de 85% în 2024, Europa mutându-se de la gazul rusesc prin conducte către gazul natural lichefiat (GNL), livrat în proporție de aproape două treimi de către SUA.
Sectorul rafinării suferă din cauza lipsei de investiții, oficialii de la Bruxelles recunoscând că accesul la petrolul brut este inutil fără capacitatea de a-l transforma în benzină sau motorină. Claudio Descalzi, directorul general al companiei Eni, a criticat strategia Green Deal, susținând că aceasta s-a bazat pe ipoteza eronată a electrificării rapide. Agostino Scornajenchi, directorul general al Snam, a adăugat că Europa a trăit două decenii într-un „somn lung”, protejată de gazul rusesc ieftin, până la evenimentele recente.
Vulnerabilitatea energetică a Uniunii Europene este marcată de o scădere constantă a producției interne de energie primară, care a înregistrat o scădere de 18,4% în ultimul deceniu. Această evoluție a forțat statele membre să se bazeze pe importuri masive pentru a menține stabilitatea sistemelor de alimentare. În prezent, reglementările de mediu și costurile de conformare rămân bariere majore pentru reconstrucția capacităților de procesare necesare securității continentale.
