România nu a fost inclusă în grupul celor cinci capitale europene desemnate să participe la viitoarele negocieri privind pacea în Ucraina. Decizia a fost luată în cadrul summitului de la Dublin, de la 13 noiembrie, unde liderii europeni au stabilit că Franța, Germania, Italia, Polonia și Marea Britanie vor forma echipa care va reprezenta Europa alături de instituțiile Uniunii Europene. Această absență este criticată, având în vedere că România are frontieră cu Ucraina și ar putea fi direct afectată de orice acord de pace.
Politologul Cristian Pîrvulescu explică faptul că România și-a pierdut influența diplomatică și nu și-a construit credibilitatea necesară pentru a ajunge la masa negocierilor. Conform acestuia, evenimente precum anularea alegerilor prezidențiale, expunerea la atacuri hibride și situația economico-bugetară au pus țara pe o listă de așteptare. Pîrvulescu subliniază că formatul informal de cooperare, cunoscut sub numele de E5, recompensează actorii care au participat activ de la început, menționând că Polonia a reușit să își construiască o reputație de actor previzibil.
Analistul politic Cristian Roșu observă că selecția reflectă modul în care statele și-au valorificat sprijinul pentru Kiev. Deși România a donat un sistem Patriot și a contribuit cu 50 de milioane de euro la mecanismul PURL, într-o perioadă estimată la 1,5 miliarde de euro pentru sprijinul total, impactul diplomatic a fost limitat. Roșu critică orientarea diplomației românești, afirmând că, în timp ce Varșovia a lucrat simultan cu Washington și Paris, Bucureștiul s-a concentrat doar pe prezența americană, lăsând alte dosare fără o direcție clară.
Absența de la negocieri aduce riscuri majore pentru securitatea Mării Negre, o zonă cu mize directe pentru România. Cristian Pîrvulescu avertizează că riscul principal nu este lipsa consultării, ci faptul că regulile vor fi fixate de alții înainte ca Bucureștiul să poată interveni. Pentru regiune, acest lucru implică probleme legate de libertatea navigației, deminare și securitatea coridoarelor comerciale. Un acord care nu rezolvă problema Crimeei sau a zonei transnistrene ar putea lăsa România într-o poziție de vulnerabilitate.
Cristian Roșu propune măsuri concrete pentru a influența procesul, precum pregătirea unei anexe maritime împreună cu Ucraina, Bulgaria și Turcia. Acest document ar trebui să stabilească rutele comerciale protejate și modalitatea de investigare a incidentelor maritime. De asemenea, analistul sugerează ca România să solicite ca orice relaxare a sancțiunilor împotriva Rusiei să fie condiționată de respectarea acordului. În cadrul NATO, țara ar trebui să urmărească excluderea desfășurărilor militare din discuțiile privind Ucraina.
Contextul geopolitic actual este marcat de o instabilitate continuă, în condițiile în care serviciile secrete occidentale avertizează că Rusia plănuiește să continue războiul cel puțin până la primăvară. Această incertitudine crește presiunea asupra proceselor de negociere și asupra securității regionale. În acest cadru, capacitatea statelor de a negocia nu depinde doar de forța militară, ci și de capacitatea de a impune un mandat politic clar pentru resursele puse la dispoziție în cadrul eventualelor acorduri de armistițiu.