Analiza realizată de POLITICO indică faptul că președintele Donald Trump este principalul vinovat pentru riscul ca Partidul Republican să piardă controlul asupra Congresului. În cazul în care rezultatele alegerilor vor confirma o înfrângere severă, liderul de la Casa Albă ar putea încerca să identifice țapi ispășitori. Acesta ar putea susține că membrii partidului nu l-au susținut suficient sau ar putea acuza Partidul Democrat de fraudă, reproșându-i totodată liderului republican din Senat, John Thune, lipsa unei legi pentru identificarea alegătorilor.
Jonathan Martin, șeful biroului politic de la POLITICO, susține că Donald Trump este proprietarul acestei viitoare înfrângeri prin acțiunile și inacțiunile sale. Președintele este acuzat că a sabotat candidații republicani și că a afectat imaginea partidului prin prioritizarea proiectelor sale de vanitate în detrimentul nevoilor alegătorilor. Analiza subliniază că nicio altă președinție americană nu a fost atât de direct responsabilă pentru un val electoral negativ împotriva propriului partid, așa cum se întâmplă în contextul anului 2026.
Erorile de politică internă și lipsa unei agende economice clare au contribuit semnificativ la această situație critică. Jonathan Martin identifică trei greșeli majore: implementarea tarifelor vamale, implicarea într-un război opțional ce a crescut prețurile la benzină și compromiterea temei imigrației. În loc de soluții concrete, președintele s-a concentrat pe renovări și decorațiuni ale unor proprietăți din Washington. Cea mai clară propunere economică a fost promisiunea din septembrie că fiecare adult american va primi 5.000 de dolari dacă republicanii își păstrează puterea.
Intervențiile politice ale lui Donald Trump au complicat harta electorală în mai multe state cheie. În Carolina de Nord, retragerea senatorului Thom Tillis, determinată de președinte, a facilitat intrarea în cursă a lui Roy Cooper. În Texas și Louisiana, președintele a eliminat senatori cu mai multe mandate, iar în Carolina de Sud a numit-o pe sora defunctului senator Lindsey Graham pe locul rămas vacant. De asemenea, decizia de a implementa o schemă de redesenare a circumscripțiilor a determinat statele conduse de democrați să adopte aceeași strategie.
Conflictul intern din cadrul partidului a fost amplificat de epurările împotriva unor figuri precum Marjorie Taylor Greene sau Thomas Massie. De asemenea, resursele financiare au fost deblocate prea tardiv, abia după vară, după căderea memorandumului de înțelegere cu Iranul. Spre deosebire de anul 2018, republicanii nu au avut o dispută legată de Curtea Supremă care să mobilizeze baza electorală, deoarece Donald Trump nu a încercat să obțină retragerea judecătorilor Clarence Thomas sau Samuel Alito și nu a impus un președinte la conducerea Rezervei Federale dispus să scadă dobânzile.
Scrutinul de la mijlocul mandatului reprezintă un moment decisiv pentru controlul ambelor camere din Congresul SUA. Ultima dată când republicanii au reușit să păstreze controlul asupra ambelor camere în urma unor alegeri de acest tip a fost un eveniment de referință pentru stabilitatea legislativă a partidului. În prezent, presiunea exercitată de deciziile președintelui pune în pericol această posibilitate, transformând dorința unor profesioniști republicani pentru o înfrângere într-o realitate iminentă.
