Europa traversează o perioadă de incertitudine profundă în ceea ce privește securitatea continentului, temându-se că Donald Trump și Vladimir Putin ar putea decide viitorul fără consultarea țărilor europene. În acest context, statele din Uniunea Europeană încearcă să identifice un reprezentant capabil să stabilească un dialog direct cu Moscova. Totuși, acest proces este îngreunat de absența unei poziții comune în cadrul UE și de dezacordurile interne privind cine ar trebui să coordoneze aceste discuții diplomatice.
Reacția Kremlinului la eforturile de mediere europene a fost una de respingere fermă. După ce Stubb și Støre au efectuat un apel telefonic, autoritățile ruse au reiterat faptul că nu au nevoie de intermediari din partea Europei. Iuri Ușakov, diplomat rus de rang înalt și consilierul pentru politică externă al președintelui Vladimir Putin, a declarat ironic că europenii sunt liberi să călătorească la Abu Dhabi, dacă cumpără bilete, dar a subliniat că aceștia nu vor fi permiteți să participe la discuții.
Analiza realizată de New Eurasian Strategies Centre indică faptul că Moscova calculează o posibilă schimbare de priorități în Washington. Rusia estimează că Donald Trump ar putea muta atenția de la conflictul din Ucraina către acțiunile militare împotriva Iranului, ceea ce ar face ca actualul val de activitate diplomatică să fie unul de scurtă durată. Moscova dorește să folosească această fereastră de oportunitate pentru a obține concesii, fie prin acorduri comerciale, fie prin relaxarea sancțiunilor aplicate de SUA.
Strategia rusă vizează și reducerea sprijinului militar și de informații oferit de SUA către Ucraina. Totuși, experții consideră puțin probabil ca Moscova să încerce încheierea unui acord final privind Ucraina înainte de sfârșitul primăverii anului 2027. În acest interval, Vladimir Putin mizează pe consolidarea poziției sale de negociere prin factori politici externi, precum posibila victorie a partidului de extremă dreapta Adunarea Națională, care ar putea schimba abordarea Franței față de Rusia.
În prezent, Kremlinul pare să nu aibă motive să își modereze cerințele, fiind dispus să absoarbă costurile economice crescute ale războiului. Vladimir Putin pare să anticipeze că Rusia își va menține poziția militară, în timp ce influența sa politică va continua să crească. Moscova monitorizează atent dacă unitatea Uniunii Europene va fi slăbită în ceea ce privește sancțiunile și sprijinul militar pentru Kiev, elemente esențiale în negocierea viitorului conflictului.
Contextul geopolitic este marcat de tensiuni în regiunea Iranului, unde autoritățile locale au reacționat la rezultatul alegerilor din SUA. Negociatorul Iranului a susținut că americanii au spus „nu războiului”, fie din conștiință, fie din cauza costului vieții. Această dinamică regională influențează direct calculul strategic al Moscovei, care urmărește să profite de eventualele schimbări de priorități ale administrației americindate în raport cu conflictele din Orientul Mijlociu.
