Evenimentul cunoscut sub numele de Noaptea de cristal, sau „Noaptea geamurilor sparte”, a reprezentat un moment de cotitură tragic în istoria Holocaustului. Pogromul antievreiu a avut loc pe 9 și 10 noiembrie 1938, desfășurându-se pe teritoriul Germaniei, în Austria anexată și în zonele din regiunea Sudetă din Cehoslovacia ocupate de trupele germane. Această perioadă de violență extremă a vizat distrugerea sinagogilor, a locuințelor și a afacerilor deținute de evrei, lăsând străzile pline de cioburi de sticlă.
Violențele au fost instigate de oficiali ai Partidului nazist, de membri ai SA și ai Tineretului hitlerist, având ca pretext asasinarea lui Ernst vom Rath. Acest diplomat german, staționat la Paris, a fost împușcat mortal pe 7 noiembrie 1938 de către Herschel Grynszpan, un evreu polonez de 17 ani. Grynszpan a acționat disperat după ce părinții săi au fost expulzați din Germania și li s-a refuzat intrarea în Polonia, lăsându-i blocați într-o tabără de refugiați.
Conducerea nazistă a folosit moartea lui Ernst vom Rath pentru a lansa atacurile, sub pretextul unei reacții spontane a publicului. Joseph Goebbels a sugerat că „evreimea mondială” a conspirat la comiterea asasinatului, oferind astfel o legitimare pentru excese. În ciuda aparenței de revoltă spontană, Reinhard Heydrich a emis directive specifice către poliție și către unitățile SA, instruind ca arhivele sinagogilor să fie preluate de Serviciul de Securitate și ca bărbații evrei să fie arestați în masă.
Impactul pogromului a fost devastator, cu sute de decese și distrugerea a aproximativ 7.500 de unități comerciale deținute de evrei. În urma acestor evenimente, regimul nazist a arestat până la 30.000 de bărbați evrei, trimițându-i în lagăre de concentrare precum Dachau sau Buchenwald. Mai mult, guvernul a impus o amendă de un miliard de Reichsmarks comunității evreiești, confiscând plățile de asigurări și lăsând proprietarii responsabili pentru costurile reparațiilor.
După atacuri, Germania a promulgat zeci de legi menite să extermine influența evreiască prin politica de „arianizare”. Evreii au fost privați de dreptul de a deține afaceri, de a conduce automobile sau de a accesa transportul public și locurile de divertisment. Această etapă de marginalizare economică și socială a servit drept fundament pentru politicile ulterioare de emigrare forțată și, în final, pentru încercarea de anihilare totală a populației evreiești din Europa.
Istoricii subliniază că pasivitatea civililor germani în timpul acestor evenimente a semnalat regimului nazist că publicul este pregătit pentru măsuri mult mai radicale. Noaptea de cristal a marcat trecerea de la discriminarea sistematică la implementarea unor politici de exterminare directă. Acest proces de radicalizare a condus, în anii următori, la implementarea planului de a crea o Germanie „fără evrei” prin deportări masive în Est.
