Rusia a încetat oficial să mai fie parte a Convenției europene pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CEPT). Procesul de retragere a fost declanșat prin notificarea trimisă către Consiliul Europei, document care a stabilit că denunțarea tratatului va deveni efectivă la data de 30 octombrie 2025. Această decizie a fost comunicată oficial de către Consiliul Europei prin intermediul unui comunicat public, confirmând finalizarea procedurii de ieșire din acest mecanism de supraveghere.
Conform prevederilor legale stabilite la nivel internațional, retragerea a intrat în vigoare la un an de la data notificării primite, respectând astfel articolul 22 din CEPT. Această mișcare marchează o ruptură definitivă în relația cu sistemul de monitorizare al drepturilor omului din Europa. Autoritățile ruse au ales să pună capăt participării la acest cadru juridic, care urmărea prevenirea abuzurilor în locurile de detenție și garantarea unui tratament uman prin inspecții periodice efectuate de membrii organizației.
Istoricul participării Rusiei la această convenție a fost marcat de o lipsă constantă de transparență față de ceilalți state membre. De la aderarea sa în anul 1998 până în 2021, membrii organizației au reușit să efectueze 30 de vizite de inspecție în cadrul a peste 450 de locuri de detenție din țară. Totuși, Rusia a menținut o politică prin care refuza publicarea rapoartelor de vizită și a răspunsurilor oficiale, fiind singurul stat parte care a refuzat această procedură de informare a publicului.
Din acest motiv, din toate inspecțiile efectuate, doar patru rapoarte au fost autorizate pentru a fi făcute publice. Restul documentelor, care includ detalii despre vizite periodice și cele de tip ad-hoc, au rămas ascunse, inclusiv cele referitoare la 10 vizite efectuate în Cecenia și Caucazul de Nord între anii 2000 și 2017. Această abordare a fost în contrast direct cu poziția celorlalte țări europene, care au pledat în mod constant pentru o transparență sporită în procesul de monitorizare a condițiilor din penitenciare.
Situația a devenit și mai tensionată în perioada care a urmat invazia la scară largă a Ucrainei, când Consiliul a primit numeroase relatări despre presupuse acte de tortură și rele tratamente. Aceste incidente au fost raportate nu doar în teritoriile ocupate ale Ucrainei, ci și în interiorul Federației Ruse, fiind atribuite oficialilor ruși. Din cauza lipsei de cooperare a autorităților ruse, nu a fost posibilă efectuarea unor vizite oficiale pentru a examina aceste situații de la fața locului.
Această lipsă de cooperare este în opoziție cu modelul oferit de autoritățile ucrainene, care permit vizitele în orice loc de privare de libertate de pe teritoriul său, în orice moment ales de Comitetul respectiv. În timp ce Rusia a ales să se retragă din mecanismele de control, Ucraina continuă să promoveze transparența prin publicarea automată și continuă a rapoartelor Convenției. Acest contrast subliniază diferențele de abordare privind monitorizarea drepturilor fundamentale în zonele de conflict și în sistemele penitenciare naționale.
