Summitul trilateral de joi, care i-a reunit pe Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping, nu a reușit să producă rezultate concrete sau acorduri capabile să schimbe actuala situație internațională. În ciuda spectacolului vizual oferit de eveniment, reuniunea nu a pus capăt războaielor din Ucraina sau Gaza și nu a generat nici măcar compromisuri privind tehnologia de producție a cipurilor avansate sau reducerea arsenalelor nucleare. Atenția observatorilor s-a concentrat pe imaginea transmisă de acest summit, mai degrabă decât pe deciziile politice reale.
Evenimentul a fost marcat de momente atent regizate, care au evidențiat dinamica dintre lideri în cadrul summitului Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC). Într-unul dintre cadre, Vladimir Putin l-a abordat pe Donald Trump, în timp ce Xi Jinping privea scena cu un zâmbet, jucând rolul gazdei pentru cei doi lideri. Totodată, Trump, în vârstă de 80 de ani, a fost surprins într-un moment de somnolență în timpul discursurilor monotone ale participanților la summit.
Aranjamentul la masa rotundă a fost utilizat pentru a transmite un mesaj simbolic de dominanță, contrazicând ideea de egalitate. În fotografiile oficiale, Xi Jinping a ocupat locul central, poziționându-se într-o zonă dominantă, în timp ce Putin și Trump au fost așezați de o parte și de alta, într-o poziție aparent subordonată. Această structură a ridicat întrebări privind posibilitatea unei noi ordini mondiale în care liderul chinez ar fi primul între egali.
Deși comunicatul comun a criticat Organizația Națiunilor Unite și Curtea Penală Internațională, au lipsit angajamentele practice și capacitatea de a conveni asupra unor reforme la nivelul ONU. Liderii au discutat despre aprovizionarea cu produse petroliere, făcând o referire indirectă la efectele conflictului cu Iranul asupra energiei globale. Totuși, declarația nu a oferit nici sprijin pentru Statele Unite, nici pentru Iran, având în vedere că nici Moscova, nici Beijing nu sunt de acord cu blocarea Strâmtorii Ormuz.
Incapacitatea celor trei actori majori de a conveni asupra pașilor următori în privința Ucrainei sau a Iranului pune sub semnul întrebării capacitatea lor de a împărți restul planetei. Deși ascensiunea Chinei pare constantă, Beijingul nu a reușit să determine Taiwanul la supunere și se confruntă cu probleme interne în structurile armatei, după campania de epurare a generalilor condusă de Xi Jinping. În acest context, puterea acestor superputeri poate fi comparată cu cea a unor "tigri de hârtie".
Istoricul diplomației arată că marile puteri au reușit să stabilească noi ordini, precum în cazul Conferinței de la Ialta din 1945, doar atunci când erau învingătoare în război. Spre deosebire de acea epocă, lumea actuală este marcată de o rezistență a statelor care demonstrează că titanii politicii internaționale pot fi înfruntați. Diferența fundamentală constă în faptul că astăzi resursele și voința de opoziție sunt disponibile, spre deosebire de perioada de după cel mai sângeros război din istorie.