România deține cel mai înalt nivel de susținere pentru înființarea unei armate europene dintre cele 11 state membre UE incluse în raportul GLOBSEC Trends 2026. Conform datelor publicate pe 13 noiembrie, 82% dintre români sunt favorabili acestui proiect, depășind astfel poziția Lituaniei, unde susținerea este de 78%, și a Franței, unde aceasta este de 75%. În ansamblul celor 11 state europene monitorizate, media susținerii este de 71%, în timp ce 78% dintre respondenți sunt de acord cu dezvoltarea unor capacități de apărare europene în paralel cu NATO.
Deși susținerea este masivă, analistul de politică externă Cătălin Done subliniază că această opțiune nu implică renunțarea la NATO sau la parteneriatul cu Statele Unite. Sondajul indică faptul că 84% dintre români consideră că NATO protejează țara în caz de atac, iar 65% văd în Statele Unite un partener strategic esențial. Cătălin Done interpretează rezultatul de 82% ca pe o maturizare a percepției strategice, explicând că societatea înțelege faptul că securitatea nu poate depinde exclusiv de un singur actor extern, având în vedere amenințările din regiunea Mării Negre.
Există însă o discrepanță între dorința populației și capacitatea de implementare a autorităților naționale. Cătălin Done critică faptul că România este adesea ambițioasă la nivel declarativ, dar are dificultăți în respectarea angajamentelor militare asumate. La summitul NATO de la Vilnius din iulie 2023, statele au convenit alocarea a cel puțin 2% din PIB pentru apărare, însă în 2023 cheltuielile efective ale României au reprezentat doar 1,58% din PIB. Această situație este agravată de întârzierile din programele de înzestrare și de neutilizarea unor fonduri alocate.
La nivel european, problema principală este fragmentarea sistemelor de achiziții și a priorităților strategice. În 2022, doar 18% din investițiile în programele de apărare ale celor 27 de state membre erau realizate în comun, mult sub obiectivul de 35% stabilit de Agenția Europeană de Apărare. Deși cheltuielile pentru apărare ale UE au fost estimate la 381 de miliarde de euro în 2025, lipsa unor achiziții coordonate menține dependența de furnizorii din afara Uniunii și duce la suprapunerea cheltuielilor.
Integrarea militară europeană ar putea aduce beneficii semnificative României, precum accesul la tehnologii avansate și finanțări pentru industria națională de apărare. Cătălin Done menționează că participarea la proiecte comune ar putea transforma țara dintr-un simplu cumpărător de echipamente într-un participant la producție. Totuși, acesta avertizează că aceste avantaje presupun responsabilități stricte, inclusiv contribuții financiare constante, standardizarea echipamentelor și disponibilitatea unor unități militare pentru misiuni multinaționale, asigurând în același timp capacitatea operațională a forțelor.
Contextul geopolitic actual este marcat de incertitudinea privind viitorul angajamentului american față de securitatea continentului, factor accentuat de politica administrației Trump. Discuțiile dintre Washington și Moscova privind încheierea războiului din Ucraina ridică întrebări despre capacitatea europenilor de a influența deciziile care le afectează propria securitate. Europa riscă să devină un simplu spectator în negocierile care îi definesc ordinea de securitate dacă nu reușește să consolideze o capacitate militară integrată și unitară.
