Uniunea Europeană se confruntă cu o dificultate majoră în gestionarea securității frontierelor, deoarece mai puțin de 1% din numele celor peste 500.000 de soldați ruși furnizați de Ucraina au fost introduse în baza de date Schengen. Deși Kievul distribuie sistematic identitățile combatanților către state precum Estonia, Germania sau Polonia, obstacolele birocratice și juridice limitează capacitatea de monitorizare. Autoritățile europene încearcă acum să găsească modalități de a depăși aceste bariere pentru a preveni intrarea veteranilor de război în spațiul comun.
Problema principală rezidă în natura Sistemului de Informații Schengen (SIS), care nu a fost conceput pentru a funcționa ca o listă de supraveghere masivă a personalului militar străin. Cadrul juridic al UE impune ca fiecare alertă să fie justificată prin evaluări individuale, necesitând dovezi că o persoană specifică reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității naționale. Astfel, autoritățile nu pot încărca pur și simplu baze de date externe, fiind obligate să colecteze informații suplimentare pentru fiecare nume în parte.
Procesul de înregistrare este extrem de lung și consumă resurse considerabile, având în vedere volumul uriaș de date primite de la Ucraina. Informațiile furnizate de Kiev includ detalii despre locația soldaților pe linia frontului, însă acestea nu îndeplinesc automat condițiile legale pentru introducerea în SIS. Un diplomat UE a subliniat că, în ciuda acestor ineficiențe, SIS rămâne cel mai eficient sistem disponibil, deoarece o alertă introdusă de un stat membru devine obligatorie pentru toate celelalte țări.
În cadrul negocierilor privind pachetul de sancțiuni adoptat în iulie, interzicerea accesului combatanților a fost un punct de blocaj, fiind atenuită la insistențele Italiei și Franței. Comisia Europeană lucrează acum la măsuri de punere în aplicare, care ar putea fi prezentate la următorul Consiliu Afaceri Externe de pe 16 noiembrie. Între timp, amenințările hibride, precum tentativa de atac cu drone asupra aeroportului din Leipzig, au accentuat presiunea asupra decidenților europeni de a reglementa mișcarea acestor persoane.
Există și temeri legate de posibilitatea ca autoritățile ruse să falsifice documente sau să furnizeze identități false pentru a ocoli restricțiile. Ca măsură de precauție, anumite țări, precum Cehia, permit intrarea pe teritoriul lor doar cetățenilor ruși deținători de pașapoarte biometrice. Pe termen lung, se discută modificarea Codului Frontierelor Schengen pentru a permite trecerea de la alerte individuale la categorii de persoane care reprezintă o amenințare generală, facilitând astfel o gestionare mai rapidă a riscurilor.
Sistemul Schengen, creat inițial pentru a compensa eliminarea controalelor la frontierele interne, a evoluat într-un mecanism complex de gestionare a securității și migrației. Acesta funcționează ca o bază de date comună utilizată de polițiștii de frontieră pentru identificarea călătorilor la punctele de intrare externe ale UE. În prezent, sistemul este supus unor presiuni pentru a se adapta la noile tipuri de amenințări transfrontaliere, inclusiv cele provenite din conflictele militare active.
