Costurile cu locuințele devin o povară financiară extremă pentru milioane de cetățeni din Europa, deoarece chiria, ratele la credite și facturile la utilități ajung să consume peste 40% din venitul disponibil. Această situație este monitorizată prin indicatorul „rata suprasolicitării costurilor cu locuința”, care în anul 2025 a înregistrat o medie de 7,7% la nivelul Uniunii Europene. Grecia conduce acest clasament negativ, fiind urmată de Danemarca, Germania și Suedia.
În Grecia, situația este critică, deoarece 26,4% dintre locuitori alocă mai mult de 40% din venitul lor pentru locuință, un procent de peste trei ori mai mare decât media europeană. Germania deține însă cel mai mare număr de persoane afectate, cu aproximativ 9,4 milioane de cetățeni, urmată de Turcia cu 8,6 milioane. În total, peste 34 de milioane de europeni trăiesc în gospodării care se confruntă cu aceste costuri excesive, afectând stabilitatea financiară a unor întregi comunități.
Factorii care alimentează această criză includ creșterea prețurilor locuințelor, care au crescut în medie cu 69% între 2015 și al doilea trimestru din 2026, pe lângă creșterea chiriilor și a costurilor la energie. Hannah Widmer, de la ETH Zürich, explică faptul că aceste majorări accentuate apar în condiții de evoluție modestă a veniturilor, în special pentru categoriile cu venituri reduse. Dr. Marietta Haffner de la TU Delft avertizează că, în anul viitor, costurile cu energia ar putea fi un factor principal de creștere a cheltuielilor.
Impactul este mult mai sever pentru persoanele expuse riscului de sărăcie, unde rata suprasolicitării costurilor locative urcă la 29,1% la nivelul UE. În Grecia, 82,6% dintre persoanele aflate în această categorie vulnerabilă cheltuiesc peste 40% din venituri pe locuință, în timp ce Danemarca înregistrează 59,8%. În România, datele pentru anul 2025 indică faptul că 5% din populație, respectiv 952.000 de persoane, alocă peste 40% din venituri pentru locuință, iar rata suprasolicitării pentru cei expuși riscului de sărăcie este de 16,9%.
Diferențele dintre statele europene sunt determinate de o combinație de factori economici și sociali, precum tipul de proprietate, nivelul chiriilor și eficiența sistemelor de protecție socială. Rikke Skovgaard Nielsen de la Universitatea din Aalborg subliniază că cauzele și consecințele nu sunt identice în Grecia, Elveția sau Danemarca, din cauza contextelor economice diferite. De asemenea, suma care rămâne gospodăriilor după plata cheltuielilor locative variază semnificativ în funcție de costul general al vieții din fiecare țară.
Analiza costurilor locative se concentrează pe cheltuielile lunare suportate pentru casă, incluzând dobânzile la creditele ipotecare, apa, electricitatea, gazele, întreținerea și taxele. Venitul disponibil utilizat în aceste calcule reprezintă suma totală a unei gospodării după plata impozitelor și a contribuțiilor sociale, incluzând și prestațiile sociale precum pensiile. Această structură de cheltuieli definește capacitatea de consum a cetățenilor europeni în contextul inflației actuale.
