Diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale nu garantează protecția Uniunii Europene împotriva volatilității prețurilor, afectând în continuare gospodăriile și industriile. Deși utilizarea gazului natural lichefiat (LNG) a permis înlocuirea livrărilor rusești prin conducte, Europa rămâne expusă la concurența globală. Această strategie reduce riscurile de aprovizionare, dar nu elimină șocurile de preț cauzate de dinamica piețelor internaționale.
Utilizarea gazului LNG pune Europa în concurență directă cu alte regiuni, precum Asia, pentru încărcăturile disponibile pe piața mondială. O perturbare a exporturilor din zona Golfului poate reduce oferta globală și poate majora prețurile furnizorilor alternativi, chiar și pentru cumpărătorii care nu importă direct din acea zonă. Această flexibilitate comercială nu reprezintă o protecție reală împotriva creșterilor bruște de costuri pe piața energiei.
Impactul conflictului din Orientul Mijlociu asupra costurilor este semnificativ, ACER estimând un cost suplimentar de 18–33 de miliarde de euro pentru importurile de gaze în vara anului 2026. Această sumă reprezintă o limită superioară indicativă, calculată ca un scenariu contrafactual, nu o cheltuială directă din bugetul UE. Totuși, aceste costuri suplimentare sunt transferate în final către furnizori și consumatori prin prețurile de piață.
O problemă structurală majoră este modul în care prețul gazului influențează costul electricității prin mecanismul pieței angro. Deși în 2022 centralele pe gaz au asigurat doar 19% din producția de electricitate a UE, ele au stabilit prețul de echilibru în 55% din timp. Această dependență face ca orice creștere a prețului combustibilului să ridice costul energiei electrice, indiferent de tehnologia utilizată pentru producție.
Intervențiile guvernamentale pentru protecția consumatorilor pot genera presiuni suplimentare asupra bugetelor publice și asupra datoriei statului. Comisia Europeană estima în mai un cost de 14,5 miliarde de euro pentru măsurile energetice, însă prelungirea acestora până la sfârșitul anului 2026 ar putea ajunge la 38,6 miliarde de euro. Multe dintre aceste măsuri reduc direct prețul consumului prin diminuarea taxelor, ceea ce poate slăbi stimulentele pentru economisirea energiei.
Pentru a reduce expunerea la șocuri, Elise Viadere de la Centre for European Reform recomandă stimulente pentru trecerea de la gaz la electricitate și remunerarea serviciilor de flexibilitate, precum utilizarea bateriilor. Este necesară și o finanțare publică direcționată către investiții care aduc beneficii societății, dar care nu pot fi recompensate integral de piață. Protecția consumatorilor și reducerea dependenței de combustibili trebuie abordate simultan prin reforme structurale.
În contextul geopolitic actual, stabilitatea piețelor de energie este influențată de multiple factori, inclusiv de evoluțiile politice din alte regiuni cheie. De exemplu, evenimentele electorale din SUA și sancțiunile aplicate pot influența dinamica economică globală, afectând indirect și stabilitatea costurilor cu energia în Europa prin schimbarea fluxurilor comerciale și a priorităților de aprovizionare la nivel internațional.
