Alegerile federale americane programate pentru 3 noiembrie 2026 vor stabili componența Congresului, însă rezultatele lor vor influența indirect și viitorul politicii externe a SUA. Deși scrutinul nu alege un nou președinte, o eventuală revenire a democratelor la Casa Albă după alegerile prezidențiale din 2028 rămâne un scenariu relevant pentru stabilitatea globală. Analizele realizate de ECFR și Carnegie sugerează că o schimbare de administrație nu va restabili automat vechea relație cu Europa, deoarece divergențele vizează rolul internațional al Americii și costurile asociate acestuia.
Cercetătorii de la ECFR au identificat trei orientări principale în interiorul Partidului Democrat, care pot modela prioritățile de cheltuieli militare și cooperarea cu NATO. Prima categorie, numită revoluționari, propune schimbări structurale profunde ale sistemului și ale priorităților de buget. Reformiștii se concentrează pe repararea instituțiilor prin limitarea influenței intereselor private, în timp ce susținătorii tradiției liberale pun accent pe apărarea alianțelor împotriva populismului. Aceste diferențe interne vor determina modul în care Washingtonul interacționează cu aliații europeni pe termen lung.
Stephen Wertheim, de la Carnegie, subliniază că ambițiile externe ale Statelor Unite intră într-o tensiune directă cu disponibilitatea populației americane de a suporta costurile necesare. Chiar și o administrație favorabilă aliaților ar putea solicita europenilor să își asume o responsabilitate mai mare în ceea ce privește propria apărare. Această redistribuire a sarcinilor ar putea implica o apărare convențională condusă de europeni, menținând în același timp umbrela nucleară americană, o perspectivă care ar putea schimba radical dinamica securității transatlantice.
În acest context, NATO menține angajamentul de apărare colectivă, însă obiectivele de investiții rămân provocatoare pentru mulți aliați. Conform declarației de la summitul NATO de la Haga din 25 iunie 2025, ținta de investiții în apărare și securitate este de 5% din PIB până în 2035. Din această sumă, cel puțin 3,5% trebuie direcționat către apărarea propriu-zisă, iar restul de 1,5% poate acoperi cheltuieli conexe. Mulți parteneri europeni nu au atins încă aceste niveluri de cheltuieli necesare.
Pentru a reduce dependența de rezultatele electorale din SUA, Europa trebuie să își întărească capacitățile de apărare și să dezvolte cooperări în domenii precum tehnologia, economia și educația. Pregătirea europeană nu trebuie să se limiteze doar la securitate, ci să vizeze și obiective comune care să depășească disputele privind contribuțiile militare. O abordare prudentă presupune construirea unor planuri care să funcționeze chiar dacă un partener american prietenos ar cere mai multă responsabilitate sau ar schimba prioritățile interne.
Contextul geopolitic actual este marcat de o necesitate crescută de protejare a infrastructurii europene, în contextul amenințărilor identificate recent. Pe măsură ce marile puteri se pregătesc pentru tranziții politice, capacitatea de a gestiona vulnerabilitățile fără a recurge la un protecționism contraproductiv devine esențială. Europa se află într-un moment în care securitatea sa nu mai poate depinde exclusiv de promisiunea unei reveniri integrale la modelul de cooperare din trecut.
