Rezultatele alegerilor de la mijlocul mandatului au lăsat Partidul Republican într-o poziție de slăbiciune, ceea ce ar putea influența modul în care Donald Trump gestionează politica externă a Statelor Unite. Deși președintele va fi supravegheat mai strict de către legislatură, experții estimează că acesta va păstra o libertate de acțiune semnificativă pe scena mondială în ultimii doi ani de mandat.
Controlul asupra Congresului de către democrați va impune o supraveghere mai riguroasă asupra agendei prezidențiale, însă limitările de putere rămân evidente. Chuck Schumer, liderul democraților din Senat, a declarat că scopul partidului său este să pună frână haosului creat de Trump, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Totuși, William Wechsler de la Atlantic Council subliniază că, deși democrații pot bloca agenda legislativă internă, capacitatea de a opri președintele în rolul de comandant suprem este mult mai limitată.
Conflictul cu Iranul reprezintă una dintre cele mai tensionate zone ale politicii externe, având un impact direct asupra economiei americane. Trump a recunoscut că implicarea în acest conflict a contribuit la pierderile electorale ale partidului său, însă a menținut poziția conform căreia atacurile asupra Republicii Islamice au fost necesare pentru a preveni obținerea unei arme nucleare de către Teheran. Această situație a dus la creșterea prețurilor la benzină în SUA, un factor care a afectat popularitatea președintelui.
Analistul Laura Blumenfeld de la Universitatea Johns Hopkins avertizează că, dacă Donald Trump va fi provocat sau pus la colț, acesta ar putea opta pentru utilizarea unilaterală a forței în străinătate. Există temeri că impulsivitatea sa ar putea destabiliza și mai mult Orientul Mijlociu sau ar putea declanșa conflicte noi. Această posibilitate de escaladare este discutată în contextul deciziilor sale privind sancțiunile și operațiunile militare, care pot influența stabilitatea regională.
Pe lângă situația din Orientul Mijlociu, democrații vor încerca să reînvie sprijinul pentru Ucraina, aflată sub presiunea președintelui. Aceștia speră să construiască o majoritate capabilă să reziste unui eventual veto al lui Trump asupra ajutorului militar. În paralel, există presiuni pentru revizuirea relațiilor cu aliații europi și Canada, precum și pentru reevaluarea sprijinului militar acordat Israelului, într-un moment în care unii democrați progresiști contestă asistența anuala de miliarde de dolari.
În sistemul politic american, tranziția către faza de „rață șchioapă” apare atunci când un politician își vede diminuată influența internă, fiind restricționat de legislație sau de lipsa mandatului de candidatură. În această perioadă, președinții tind să se concentreze pe afacerile internaționale pentru a-și asigura o moștenire politică. Pentru Trump, această perioadă ar putea fi marcată de un efort intens de a lăsa o amprentă asupra lumii prin exercitarea puterii militare.
