China a confirmat oficial că există discuții diplomatice privind organizarea unei întâlniri între Xi Jinping, Donald Trump și Vladimir Putin. Această reuniune trilaterală ar putea avea loc în această lună, în orașul Shenzhen, în cadrul marjei summitului Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC). Evenimentul este programat pentru perioada 18–19 noiembrie, moment în care cele 21 de economii membre, inclusiv Statele Unite, China și Rusia, se vor reuni.
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, a validat existența acestor contacte, fără însă a anunța un acord final sau o structură certă a evenimentului. Deși contactele sunt confirmate, experții subliniază că o astfel de întâlnire nu garantează o agendă comună între cele trei puteri. Sun Yun, directoarea programului pentru China al Centrului Stimson, a menționat că Beijingul pare să urmărească obținerea unei imagini diplomatice puternice, evitând în același timp costurile politice asociate.
Interesele divergente ale liderilor ar putea limita rezultatele summitului la o simplă componentă de spectacol diplomatic. Donald Trump a manifestat anterior interesul pentru o discuție axată pe controlul armamentelor nucleare, în timp ce Vladimir Putin ar vrea să abordeze conflictul din Ucraina fără prezența Kievului. Danny Russel, fost înalt oficial al Departamentului de Stat, a observat că Rusia pare să fie cea care insistă pentru această reuniune, considerând-o o lovitură diplomatică majoră.
Analizele sugerează că Rusia ar încerca să apropie pozițiile Chinei și ale Statelor Unite de interesele Moscovei privind situația din Ucraina. Craig Singleton, director la Foundation for Defence of Democracies, a punctat că, deși apariția alături de liderii american și chinez reprezintă un câștig pentru Putin, beneficiile diplomatice ale acestor fotografii sunt tot mai mici. China va trebui să gestioneze cu atenție această presiune pentru a evita orice impresie de împărțire a lumii în sfere de influență.
Posibilitatea unei astfel de reuniuni reamintește de Conferința de la Ialta din 1945, când liderii Statelor Unite, Marii Britanii și ai Uniunii Sovietice au decis soarta Europei. Totuși, contextul actual este diferit din cauza rezistenței statelor la dominația externă și a dependenței globale de comerț. Nicholas Westcott, profesor de diplomație la SOAS, explică faptul că tehnologia și globalizarea, care a crescut cu 4.500% de la 1950 conform datelor OMC, au schimbat radical raporturile de forță.
Ordinea internațională actuală este mult mai complexă decât modelul de după cel de-al Doilea Război Mondial, din cauza numărului de state membre ONU care au ajuns la 193. Aceste țări mici sau mijlocii urmăresc menținerea unei ordini bazate pe reguli și respectarea suveranității. În prezent, tehnologiile militare moderne, precum dronele, și interconectarea digitală permit statelor mai puțin puternice să provoace pierderi semnificative marilor puteri, făcând imposibilă simpla tranzacționare a teritoriilor prin acorduri între marii lideri.
