Generația Z marchează o schimbare profundă în peisajul politic global, fiind implicată în cel puțin 25 de mișcări de protest identificate de cercetători la nivel mondial. Aceste manifestări au obiective diverse, de la cereri de investiții masive în educație și locuințe accesibile, până la combaterea crizei climatice și apărarea democrației. Politologul Erica Chenoweth de la Harvard Kennedy School susține că tinerii au ajuns la un punct de saturație, refuzând să rămână pasivi în fața unor sisteme politice care nu le răspund așteptărilor.
În Asia și Africa, mișcările studențești au produs schimbări de regim majore. În Bangladesh, protestele împotriva legii privind cotele de angajare au dus la demisia și fuga premierului Sheikh Hasina din țară în 2024. Totodată, în Serbia, studenții au contestat controlul guvernului asupra presei și instituțiilor, proces care a culminat cu înlăturarea lui Aleksandar Vučić după alegeri, punând capăt unei guvernări de 14 ani. Aceste exemple demonstrează capacitatea tinerilor de a influența direct structura puterii de stat.
În Europa, protestele conduse de tineri au început să se extindă în ultimele săptămâni, acoperind diverse țări. În Franța, elevii solicită condiții mai bune în sistemul de învățământ, în timp ce în Spania tinerii folosesc corturile pentru a cere acces la locuințe abordabile. În Germania, mii de persoane au ieșit în stradă pentru a cere investiții în sănătate, educație și măsuri climatice, totodată protestând împotriva costului vieții. Aceste revendicări reflectă o nemulțumire generalizată față de stabilitatea economică a continentului.
Infrastructura digitală reprezintă un factor diferențiator pentru mobilizarea actuală, folosind platforme precum TikTok și X pentru amplificarea nemulțumirilor. Serverele Discord și grupurile de mesagerie permit o organizare descentralizată, facilitând acțiunile de masă. În Brazilia, această strategie a contribuit la victoria lui Luiz Inácio Lula da Silva, după ce studenții de la Universitatea Federală Fluminense au organizat un marș în sprijinul acestuia. Un canal de WhatsApp numit „Armata lui Lula”, creat de André Janones, a atras milioane de persoane.
Manifestările sunt adesea întâmpinate cu o represiune violentă din partea forțelor de ordine, deși participanții nu sunt mai violenți decât în alte mișcări. În India, protestele împotriva lui Narendra Modi au dus la arestări masive și utilizarea gazelor lacrimogene. În Bangladesh, experții ONU estimează că până la 1.400 de persoane au fost ucise de forțele de securitate, iar în Maroc, peste 2.000 de persoane au fost puse sub acuzare în urma mișcării Gen Z-212 din 2025, care a vizat corupția și lipsa oportunităților.
Fenomenul de protest de masă reflectă o erodare a încrederii în sistemele actuale. Arancha González, decana Paris School of International Affairs, explică acest proces prin „prăbușirea contractului social”, menționând că ideea că economiile generează bunăstare și egalitate socială și-a pierdut credibilitatea în Europa. Această evoluție indică faptul că tinerii nu mai acceptă modelele economice și politice care nu mai garantează progresul social promis în deceniile trecute.
