Conducerile Teheranului au refuzat categoric orice posibilitate de a abandona activitățile de îmbogățire a uraniului, confirmând menținerea programului nuclear în curs de desfășurare. Mohammad Islami, care ocupă funcția de șef al Organizației Iraniene pentru Energie Atomică, a respins ideea de renunțare la aceste procese tehnologice. Declarațiile sale, citate de agenția de știri Fars și preluate de Anadolu Ajansi, subliniază poziția fermă a Iranului în ceea ce privește autonomia sa energetică și științifică.
Mohammad Islami a argumentat că activitatea de îmbogățire reprezintă o componentă fundamentală și integrantă a întregului proces nuclear de care țara dispune. Oficialul a susținut că este imposibil să existe o industrie nucleară funcțională fără a cunoaște punctul de plecare al acestui proces tehnic complex. Pentru acesta, industria nucleară funcționează ca un motor esențial pentru dezvoltarea tehnologică și științifică, fiind o direcție pe care o urmăresc în prezent toate statele din lume.
Această poziție fermă a venit la doar o zi după ce vicepreședintele american James David Vance a solicitat Teheranului să reducă semnificativ nivelul de îmbogățire a uraniului. Conform cerințelor Washingtonului, această reducere ar fi fost o condiție necesară pentru a pune capăt conflictului dintre cele două puteri. Totuși, Teheranul pare să mențină o linie dură, considerând progresul în domeniul științei ca fiind un drept al poporului iranian pe care nu îl va ceda.
Istoricul acordului nuclear din 2015 arată că Iranul acceptase inițial limitarea nivelului de îmbogățire a uraniului la 3,67%. După ce Statele Unite s-au retras unilateral din acest acord în anul 2018 și au reintrodus sancțiunile, Teheranul a reacționat prin creșterea nivelului de îmbogățire până la 60%. Deși ministrul de externe, Abbas Araghchi, a menționat anterior disponibilitatea de a negocia, Teheranul a respins solicitarea SUA privind conceptul de „îmbogățire zero”.
Situația actuală rămâne marcată de incertitudini privind starea infrastructurii nucleare iraniene după incidentele recente. Nu există claritate dacă activitățile de îmbogățire au fost reluate după ce principalele instalații nucleare ale țării au fost avariate în timpul războiului. Această incertitudine tehnologică se adaugă la tensiunile diplomatice deja existente între Teheran și Washington, în contextul în care obiectivele de securitate ale SUA și cele de dezvoltare ale Iranului rămân în opoziție directă.
Programul nuclear iranian este un element central al geopoliticii globale, influențând direct stabilitatea în Orientul Mijlociu și relațiile cu marile puteri. De la semnarea acordului din 2015, evoluția acestui dosar a fost marcată de fluctuații majore ale nivelurilor de îmbogățire, de la limitele convenționale la praguri de 60%, reflectând tensiunile dintre regimul de Teheran și comunitatea internațională sub egida sancțiunilor economice aplicate de Statele Unite.
