Guvernul italian, sub conducerea Giorgiei Meloni, pregătește implementarea unei noi taxe de 26% pentru persoanele cu un nivel ridicat de avere care aleg să părăsească Italia. Măsura, care ar putea intra în vigoare începând cu anul 2027, vizează în mod specific câștigiurile nerealizate ale celor care dețin active de cel puțin 800.000 de euro. Propunerea a fost inclusă în proiectul de buget care a fost transmis parlamentului în cursul weekendului recent.
Noua taxă propusă de administrația Meloni se va aplica profiturilor acumulate prin creșterea valorii activelor, chiar dacă aceste active nu au fost vândute efectiv de proprietari. Această abordare fiscală vizează persoanele care au menținut rezidența fiscală în Italia pentru o perioadă considerabilă, mai exact pentru cel puțin șase dintre ultimii zece ani înainte de decizia de a pleca din țară. Guvernul susține că această intervenție este o măsură necesară împotriva celor numiți „super-bogați”.
Pentru a atenua impactul asupra lichidităților, proiectul prevede posibilitatea rambursării impozitului achitat. Această opțiune de restituire a sumelor poate fi utilizată dacă activele financiare respective nu sunt lichidate pentru o perioadă de mai mulți ani după ce persoana respectivă și-a mutat rezidența din Italia. Totuși, complexitatea procedurii și natura impozitului asupra unor profituri care nu au fost încă materializate rămân puncte de discuție în cadrul proiectului de buget.
Consultanții financiari și avocații specializați în administrarea averilor au tras semnale de alarmă cu privire la consecințele acestei decizii. Experții avertizează că această schimbare poate reduce semnificativ atractivitatea Italiei pentru milionari, miliardari și profesioniști cu venituri foarte mari. Charlie Sosna, responsabil pentru administrarea averilor private și fiscalitate în cadrul firmei de avocatură Mishcon de Reya, a declarat că este o schimbare semnificativă ce îi va face foarte nervoși pe clienții care locuiesc deja în Italia sau care s-au mutat recent acolo.
Implementarea unor astfel de reglementări fiscale stricte în Europa reflectă o tendință de creștere a presiunii asupra averilor mari pentru a finanța bugetele naționale. În contextul economic global, statele europene caută echilibre între colectarea veniturilor și menținerea unui mediu de afaceri și de rezidență atractiv pentru capitalul străin. Decizia Italiei ar putea marca un punct de cotitură în modul în care țara gestionează mobilitatea fiscală a persoanelor cu venituri de top.
Această propunere de taxare a profiturilor nerealizate reprezintă o provocare pentru stabilitatea rezidenței fiscale a investitorilor internaționali. Dacă măsurile vor fi adoptate conform planului, Italia ar putea vedea o migrație a capitalului către jurisdicții cu reglementări mai permisive. Impactul asupra economiei și a atractivității orașelor precum Milano rămâne un subiect de analiză intensă pentru experții în domeniul finanțelor și al administrației averilor private.
