Guvernul italian, sub conducerea Giorgiei Meloni, pregătește implementarea unei noi taxe de 26% care ar putea afecta persoanele cu venituri foarte mari. Măsura, care urmează să intre în vigoare începând cu anul 2027, vizează câștigiurile nerealizate ale cetățenilor care aleg să își schimbe rezidența fiscală și să părăsească Italia. Propunerea este inclusă în proiectul de buget care a fost transmis recent către parlament pentru examinare.
Noua taxă propusă de autorități se va aplica profiturilor acumulate prin creșterea valorii activelor, chiar dacă aceste bunuri nu au fost încă vândute de proprietari. Această abordare vizează direct persoanele care dețin active de cel puțin 800.000 de euro. Pentru a aplica această taxă, guvernul impune o condiție de rezidență: persoana vizată trebuie să fi avut rezidența fiscală în Italia timp de cel puțin șase dintre ultimii zece ani înainte de plecare.
Administrația condusă de Giorgia Meloni justifică această decizie prin dorința de a acționa împotriva celor numiți „super-bogați”. Totuși, proiectul de buget conține și o clauză de protecție, oferind posibilitatea rambursării impozitului plătit. Această restituire a sumelor poate fi solicitată dacă activele financiare respective nu sunt lichidate timp de mai mulți ani după ce persoana respectivă și-a mutat rezidența din Italia.
Consultanții financiari și avocații specializați în administrarea averilor au reacționat cu îngrijorări în urma anunțului, avertizând că Italia ar putea pierde rezidenții cu venituri ridicate. Charlie Sosna, responsabil pentru administrarea averilor private și fiscalitate în cadrul firmei Mishcon de Reya, a subliniat că această schimbare este semnificativă. El a menționat că măsura îi va face foarte nervoși pe mulți dintre clienții care locuiesc deja în Italia sau care s-au mutat recent acolo.
Expertul avertizează că o astfel de politică fiscală ar putea reduce considerabil atractivitatea țării pentru milionari, miliardari și profesioniști cu venituri foarte mari. Această schimbare de paradigmă fiscală ar putea determina o migrație a capitalului și a persoanelor cu un potențial economic ridicat către alte jurisdicții europene mai puțin taxate. Impactul asupra stabilității rezidenței fiscale pentru persoanele cu active mari rămâne un subiect de dezbatere intensă în rândul specialiștilor.
În contextul european, deciziile privind taxarea averilor mari sunt adesea luate pentru a reduce deficitul bugetar sau pentru a redistribuia resursele. În Italia, această mișcare vine într-un moment în care guvernul caută noi surse de venit, însă riscul de a descuraja investitorii și rezidenții cu capital semnificativ rămâne o provocare majoră pentru stabilitatea economică pe termen lung.
