Grecia își propune să devină un furnizor major de energie pentru Europa Centrală și de Sud-Est, profitând de sistarea totală a gazului rusesc prevăzută pentru anul 2027. Strategia elenă se bazează pe dezvoltarea Coridorului Vertical, care utilizează terminale de GNL și conducte pentru a transporta gazul non-rus. Această mișare strategică vizează ocuparea unui segment important din volumul de aproximativ 14 miliarde de metri cubi de gaz care va lipsi de pe piețele europene.
Infrastructura Greciei reprezintă un atu semnificativ, incluzând terminalele de la Revythousa și Alexandroupoli, conducta TAP și interconectările cu Bulgaria. Piața elenă este caracterizată printr-un cadru de reglementare solid și o transparență care atrage traderii internaționali. Raportul Grant Thornton a evidențiat o creștere de 169% a exporturilor de gaze naturale din Grecia către nord în primele nouă luni ale anului 2026, confirmând transformarea țării într-o poartă de intrare regională funcțională.
Turcia reprezintă principalul competitor pentru Coridorul Vertical, având o rețea extinsă de conducte și posibilitatea de a amesteca GNL american cu gaz rusesc. Deși Ankara dispune de o flexibilitate mare prin utilizarea diverselor surse, lipsa de transparență a pieței sale rămâne un punct slab. S&P Global Energy notează că Turcia se află pe ultimul loc în evaluarea huburilor de comercializare, fiind necesară demonstrarea faptului că fluxurile exportate către UE nu sunt de origine rusă.
România joacă un rol complex, fiind simultan piesă esențială în Coridorul Vertical și rival al acestuia. Prin proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, țara poate deveni un exportator cheie, cu o capacitate estimată la aproape 17 miliarde de metri cubi pe an spre sfârșitul deceniului. Acest avantaj ar putea permite României să furnizeze energie către Ucraina, Moldova și Ungaria, însă se estimează că marja de export va scădea semnificativ spre anul 2040.
Un obstacol major pentru Grecia este fenomenul de „pancaking”, adică acumularea de tarife pe parcursul tranzitării gazului prin rețele succesive. Analizele S&P arată că costul transportului prin Coridorul Vertical poate deveni foarte ridicat în funcție de ruta aleasă. De exemplu, costul pentru GNL de la Revythousa prin Bulgaria și România este de 4,43 euro pe megawatt-oră, în timp ce prin rețeaua IGB, Bulgaria și România, acesta crește la 7,51 euro.
Tranziția energetică în regiunea Balcanilor și Europa de Est este marcată de o reconfigurare a rutele de transport, pe măsură ce dependența de Rusia scade. Această evoluție implică investiții masive în infrastructură, precum terminalele FSRU și conductele trans-adriatice, pentru a asigura securitatea aprovizionării. Competiția dintre hub-urile regionale va determina nu doar rutele de transport, ci și stabilitatea prețurilor gazelor naturale pentru consumatorii finali din Europa Centrală.
