Evoluțiile geopolitice recente indică o schimbare de eră, marcând ceea ce poate fi interpretat ca sfârșitul secolului american. Această perioadă de dominare globală, inaugurată de Woodrow Wilson prin intervenția din 1917, a transformat Statele Unite în liderul mondial capabil să învingă nazismul și să controleze sovietismul. Totuși, dinamica actuală sugerează că Washingtonul nu mai exercită aceeași autoritate centrală asupra ordinii mondiale de la care a condus în ultimii 110 ani.
În Orientul Apropiat, tensiunile dintre Iran și Arabia Saudită au determinat noi mișcări diplomatice. Luni, 26 octombrie, reprezentanți din Turcia, Pakistan și Arabia Saudită au ajuns la Teheran pentru a discuta posibile reconfigurări ale regiunii, în ciuda conflictului deschis dintre iranieni și saudiți. Această situație reflectă o erodare a vechilor pacte, precum Pactul de la Quincy, încheiat în 1945 între Abdelaziz ibn Saud și Franklin Roosevelt, care asigura protecția americană în schimbul petrolului.
Decizia lui Donald Trump de a nu mai sprijini regatul saudit împotriva atacurilor houthi din Yemen a forțat Arabia Saudită să caute noi parteneri. Monarhia saudită se apropie acum de Turcia și de Pakistan, singura putere nucleară din lumea musulmană. Pentru a-și asigura securitatea, saudiții au consultat recent Egiptul, Franța, Germania și Marea Britanie, încercând să construiască noi alianțe, în special cu Franța, din cauza lipsei protecției oferite de Statele Unite.
În Europa, relația cu Washingtonul este marcată de incertitudine, în special în contextul dorinței lui Donald Trump de a negocia cu Vladimir Putin pe seama Ucrainei. În timp ce mulți europeni au acceptat anterior o formă de dependență în schimbul protecției NATO, situația se schimbă. Canada și europenii, afectați de războaie comerciale și de creșterea prețurilor, tind să se apropie de alte centre de putere, similar cu mișcările observate în zona asiatică.
O nouă structură, numită „Alianță pentru viitor”, a fost înființată la Montreal, oferind o alternativă democrațiilor care nu mai doresc să depindă exclusiv de Washington. Această mișcare apare ca o reacție la instabilitatea creată de Casa Albă, care a zguduit alianțele asiatice prin incertitudinea legată de apărarea Taiwanului. Această nouă alianță occidentală pare să înlocuiască vechea ordine, pe măsură ce influența americană se retrage din punctele strategice de control.
Istoria geopolitică a secolului XX a fost definită de rolul central al instituțiilor americane, precum Casa Albă, Departamentul de Stat sau CIA. De la reconstrucția democrațiilor europene după războaie până la gestionarea crizelor din America Latină, Statele Unite au funcționat ca un cartier general global. Totuși, tranziția către un sistem multipolar este accelerată de refuzul de a mai menține vechile garanții de securitate în regiuni critice.
