Iranul a identificat o nouă zonă de vulnerabilitate strategică în regiunea Caucazului, vizând conducta de petrol care alimentează Israelul și furnizează energie Europei. Joseph Epstein, directorul Centrului de Cercetare Turan, avertizează că Washingtonul trebuie să protejeze acest coridor înainte ca Teheranul să îl testeze efectiv. Această infrastructură este deja numită de comentatorii iranieni apropiați de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) drept o „Strâmtoare Ormuz 2.0”.
Deși volumul de petrol transportat prin conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) este mult mai mic decât cel din Strâmtoarea Ormuz, importanța sa rezidă în raritate. Această rută reprezintă una dintre puținele surse de țiței care nu traversează apele iraniene sau teritoriul rus. Pentru Israel, această conductă este vitală, deoarece țara își importă 46,4% din petrolul din Azerbaidjan prin acest sistem, în timp ce Italia achiziționează peste jumătate din exporturile de țiței ale Azerbaidjanului.
Coridorul este utilizat intens și de Kazahstan, care își folosește ruta pentru a evita terminalele rusești afectate de atacurile cu drone ucrainene. Astana intenționează să transfere 7 milioane de tone pe an prin Marea Caspică către BTC. Această siguranță a transportului are un cost ridicat, deoarece la sfârșitul lunii septembrie, Azeri Light se tranzacționa cu aproximativ 14 dolari pe baril peste prețul țițeiului kazah transportat prin Rusia.
Amenințările din partea Teheranului au depășit deja nivelul retoricii politice. Un consilier al unui comandant al IRGC a vizat „conductele petroliere inamice”, iar serviciul de securitate al Azerbaidjanului a raportat deja un complot împotriva țintelor israeliene din Baku. În plus, dronele iraniene au lovit terminalul de pasageri al aeroportului Nakhchivan din Azerbaidjan, semnalând o escaladare a tensiunilor în zona de tranzit energetic.
Pentru a contracara aceste riscuri, se propun măsuri de securitate precum dotarea terminalului Sangachal cu sisteme de apărare aeriană și radar de avertizare timpurie. O altă strategie vizează crearea de redundanță prin extinderea capacității porturilor caspice și refacerea conductei Baku-Supsa către Georgia. Washingtonul și Ankara ar putea declara că un atac asupra acestui coridor va fi tratat ca o amenințare directă la adresa securității energetice occidentale.
Geopolitica energetică din regiune este strâns legată de proiectele de infrastructură de lungă durată care urmăresc să reducă dependența de resursele rusești. Europa se confruntă cu obligația legală de a înceta achiziția de gaze rusești până la sfârșitul anului 2027. În acest context, securizarea coridorului Caucazului și a Coridorului Sudic de Gaze devine o prioritate pentru stabilitatea aprovizionării în sudul continentului european.
