Kremlinul a anunțat marți că se desfășoară demersuri pentru organizarea unei reuniuni trilaterale între președinții Rusiei, Chinei și SUA, Vladimir Putin, Xi Jinping și Donald Trump. Această întâlnire ar putea avea loc spre sfârșitul lunii noiembrie, în marja summitului APEC, care este programat să se desfășoare în orașul chinez Shenzhen. Oficialii poartă discuții privind organizarea acestui eveniment de o importanță globală, care ar putea marca începutul unei noi ordini mondiale.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a confirmat că se lucrează la organizarea unei astfel de reuniuni, însă programul lui Putin pentru summitul APEC este încă în curs de stabilire. Deși oficialii au purtat discuții serioase, nu există încă informații concrete despre o reuniune trilaterală definitivă. Ministerul chinez de Externe a confirmat contactele cu părțile implicate, dar nu a făcut nicio mențiune directă privind participarea lui Donald Trump la o discuție comună cu Putin și Xi Jinping.
Hillary Clinton a criticat această posibilă evoluție, acuzându-l pe Donald Trump că ar putea acționa ca o marionetă a lui Putin. Într-un podcast, ea a sugerat că Trump ar avea intenția de a împărți lumea în zone de influență: emisfera vestică pentru SUA, Europa și Rusia pentru Putin, iar restul lumii pentru China. Această viziune ar putea implica cedarea unor teritorii și drepturi de autodeterminație unor națiuni mai mici, care ar fi lăsate sub controlul marilor puteri.
Vladimir Putin pare să mențină cerințele formulate în decembrie 2021, când a prezentat un ultimatum adresat NATO și SUA. Acele solicitări includeau interzicerea aderării Ucrainei și a altor foste state sovietice la NATO, precum și retragerea trupelor și a armamentului occidental din Europa Centrală și de Est. Dacă aceste condiții ar fi acceptate, țări precum România, care fac parte din Pactul de la Varșovia, s-ar putea vedea incluse în sfera de influență a Kremlinului.
Analistii de la Center for European Policy Analysis avertizează că o nouă împărțire a lumii, similară cu acordul de la Ialta din 1945, ar reprezenta un pericol pentru stabilitatea globală. O astfel de decizie ar putea anula dreptul națiunilor de a-și alege propriile aranjamente de securitate. În loc de pace, această fragmentare în zone de control ar putea pregăti terenul pentru conflicte viitoare, lăsând în urmă populații divizate și regimuri care impun controlul asupra societăților libere.
Istoria a demonstrat că acordurile de tip Ialta, încheiate între marile puteri precum Roosevelt, Stalin și Churchill, nu au asigurat stabilitatea pe termen lung. Deși aceste înțelegeri au vizat stabilirea unei noi hărți a Europei postbelice, ele au dus la divizarea populațiilor și la impunerea unor dictaturi asupra unor state care doreau libertate. Această abordare a fragmentat lumea în zone de influență, ignorând voința cetățenilor din statele din Pactul de la Varșovia.
