Guvernul de la Budapesta va proceda la publicarea listelor cu numele a zeci de mii de cetățeni ungari care au colaborat cu serviciile de securitate în perioada regimului comunist. Decizia, anunțată de Peter Magyar, vizează documentele colectate între anii 1945 și 1989. Scopul acestei măsuri este de a clarifica trecutul istoric al țării și de a încerca recuperarea încrederii publice în instituțiile statului prin transparență totală.
Documentele vizează rețeaua de informatori utilizată de regim pentru supravegherea populației și pentru reprimarea activităților de disidență. Informațiile despre această structură de control au fost ascunse publicului timp de zeci de ani, fiind păstrate în subsolul Arhivelor Istorice ale Serviciilor de Securitate ale Statului. Această publicare vine după ce dosarele au rămas inaccesibile timp de 37 de ani, în ciuda solicitărilor repetate și a unor scurgeri parțiale de date.
Expertiza indică faptul că rețeaua de colaboratori și agenți putea însuma în total 150.000 de persoane. Din această cifră, istoricii estimează că între 50.000 și 60.000 de persoane făceau parte din rețeaua activă, însă doar aproximativ 10% dintre aceștia mai sunt în viață în prezent. Măsura a fost susținută de peste două treimi dintre cetățenii Ungariei, după ce guvernul a adoptat legea necesară în luna septembrie.
Dezvăluirea arhivelor a fost inițial programată pentru data de 23 octombrie, coincidând cu aniversarea a 70 de ani de la Revoluția anticomunistă din 1956. Totuși, procesul a fost amânat până pe 4 noiembrie. Contextul istoric este marcat de represalii severe, inclusiv de faptul că Viktor Orban a dezvăluit că serviciile secrete au încercat să îl recruteze ca informator în timpul serviciului militar obligatoriu, reușind însă să refuze.
Impactul perioadei comuniste asupra societății este documentat prin cifre dure privind deținerii de libertate. În perioada 1945-1956, guvernul a raportat că între 42.000 și 60.000 de persoane au fost închise, iar aproape 500 au fost executate. În urma ciocnirilor violente din timpul Revoluției din 1956, s-au înregistrat între 2.500 și 3.000 de morți, în timp ce alte 350 de persoane au fost executate după restabilirea controlului comunist.
Evoluția acestor procese de declasificare a arhivelor de securitate reflectă o tendință de gestionare a trecutului totalitar în Europa Centrală. În regiune, procesul de demascare a colaboratorilor de la serviciile secrete a fost o componentă esențială a tranziției democratice, fiind utilizat pentru a înțelege mecanismele de control social și pentru a aborda moștenirea instituțiilor de supraveghere care au funcționat sub regimurile de parti unic.
