Guvernul Ungariei va proceda miercuri la publicarea oficială a numelor a peste 50.000 de informatori care aparțineau serviciilor secrete asociate poliției politice din perioada dictaturii comuniste. Această măsură de amploare vine într-un moment de intensă dezbatere politică, imediat înainte de lansarea datelor de către autorități. Procesul vizează documente din arhivele serviciilor de securitate internă ce funcționau în intervalul 1945-1989, oferind o imagine asupra rețelei de spionaj de atunci.
Înainte de acest eveniment major, Viktor Orban a declarat că poliția secretă a încercat să îl recruteze ca informator în timpul stagiului său militar. Fostul premier a susținut că a refuzat această propunere, însă a fost plasat ulterior sub o supraveghere constantă. Orban a publicat pe Facebook documente ale serviciilor secrete datate din 1982 și de la sfârșitul anilor '80, afirmând că microfoane au fost instalate în locuințe și la locurile de muncă ale sa și ale colegilor săi opozanți.
Documentele care vor fi accesibile online vor conține numele agenților, activitatea acestora și identitatea persoanelor care au efectuat recrutarea. Totuși, experții subliniază că prezența unui nume pe listă nu confirmă automat statutul de agent, deoarece registrele includ și tentativele de recrutare care au eșuat. Există cazuri în care colaborarea a fost impusă prin șantaj sau amenințări la adresa persoanelor sau a familiilor acestora, în timp ce alții au mimat colaborarea sau au redactat rapoarte false.
Ministrul coordonator al cancelariei premierului, Balint Ruff, a avertizat că numeroase familii vor fi întristate după ce documentele vor fi făcute publice. Arhiva Istorică a Securității Statului a semnalat că o mare parte din materiale au fost distruse la căderea comunismului sau la sfârșitul anilor '90. Planul de publicare include o etapă ulterioară, în februarie 2027, când vor fi eliberate noi documente ce vor detalia întreaga traiectorie a persoanelor implicate în sistemul de securitate.
Sistemul de securitate internă al regimului comunist din Ungaria se baza pe o rețea vastă, estimată de experți la aproximativ 150.000 de agenți, colaboratori și informatori. Aceștia își spionau adesea propriile familii, prietenii sau colegii de muncă, redactând rapoarte detaliate pentru serviciile secrete. Această structură de control social a fost una dintre pilonii menținerii dictaturii prin monitorizarea constantă a populației de către aparatul de poliție politică.
Spre deosebire de alte țări din regiune, precum Polonia sau Republica Cehă, Ungaria nu a dezvăluit niciodată oficial numele colaboratorilor poliției secrete din perioada comunistă. Deși cetățenii au avut posibilitatea de a consulta propriile dosare, accesul la informații despre foștii informatori sau despre activitatea altor persoane a fost restricționat până în acest moment.
