Eurodeputatul suedez Charlie Weimers a exprimat susținerea sa pentru implementarea unui proiect ce presupune crearea unui centru de returnare în Rwanda. Într-o declarație publicată de grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) pe 17 noiembrie, acesta a subliniat utilitatea unui astfel de centru pentru statele membre. Obiectivul principal este de a permite guvernelor să execute deciziile de returnare în situațiile în care țara de origine sau persoana vizată refuză să coopereze cu autoritățile.
Charlie Weimers a ocupat rolul de raportor alternativ al grupului ECR în cadrul negocierilor de la Parlamentul European privind noul regulament european privind returnările. El consideră că proiectul cu Rwanda reprezintă prima încercare a celor cinci guverne implicate de a utiliza această opțiune juridică. În acest context, eurodeputatul a criticat opoziția unei părți a stângii față de noile norme, solicitând în același timp alternative concrete pentru aplicarea efectivă a deciziilor de returnare.
Proiectul a fost prezentat la Viena, pe 16 noiembrie, de către Austria, Danemarca, Germania, Grecia și Țările de Jos, împreună cu Rwanda. Documentul de lucru prevede ca procedurile de azil sau de imigrație să fie soluționate în statele participante înainte de orice transfer efectiv. Rwanda ar urma să ofere persoanelor transferate un permis de ședere și cazare într-un centru deschis, pe termen scurt, înainte ca acestea să fie integrate în comunitate.
Conform prevederilor, regulamentul permite stabilirea unor acorduri cu țări terțe, cu condiția respectării standardelor internaționale privind drepturile omului și a principiului nereturnării. Documentul guvernamental vizează persoanele fără drept de ședere care au o decizie executorie de returnare, dar care nu pot fi trimise la timp în țara de origine. Este important de menționat că minorii neînsoțiți sunt excluși în mod explicit din acest proces de transfer.
Guvernul neerlandez a precizat că, în prima etapă a acestui proces, vor fi transferați doar bărbați singuri, iar primele operațiuni ar putea avea loc în anul 2027. Aplicarea acestui proiect depinde direct de rezultatele negocierilor cu Rwanda și de condițiile specifice pe care guvernele le vor conveni. În ceea ce privește Danemarca, țara deține un statut separat și trebuie să ia o decizie privind transpusa regulamentul în dreptul său național.
Din 16 octombrie, articolul 14 din regulamentul UE privind returnările oferă cadrul legal pentru astfel de aranjamente cu țări terțe. Acordul trebuie să stabilească clar procedurile de transfer, condițiile de ședere și responsabilitățile fiecărei părți implicate. Acest mecanism de colaborare cu state din afara Uniunii Europene este destinat de guvernele menționate pentru a gestiona fluxurile migratorii și a asigura aplicarea deciziilor de deportare.